Breadcrumbs


Autentificare


SĂ NE FIE DE BINE SĂRBĂTORILE, DRAGI CEFERIȘTI! - I

  Dragi colegi, să ne fie de bine sărbătorile! A trecut Crăciunul, a trecut Anul Nou, a trecut Boboteaza și Sfântul Ioan... Am mâncat, am băut, am petrecut, care și cum am putut, de-acum gata, hai la munca de sclav, până în săptămâna mare... când, iar, vom repeta... Mâncare, băutură, petreceri, după puteri... și apoi, iar, muncă de sclav...

  Între timp, vedem că nu prea ne mai ajung banii, să plătim facturile - că deh, s-au scumpit: energia electrică, gazele, întreținerea (pentru cei din orașe, ce stau la bloc); s-a scumpit apa potabilă, s-a scumpit eliminarea deșeurilor, s-a scumpit impozitul pe casă, apartament, mașină, etc... Toate s-au scumpit, numai salariile noastre au rămas la fel, parcă trebuie să folosești lupa, ca să le vezi mai bine...

  Oameni buni, s-au terminat și sărbătorile de iarnă, de acum până la Paști, iar ne chinuim ca robii pe plantația stăpânilor de sclavi... Ce ar mai fi de spus? Păi, pe plan politic, avem două găști care se bat pentru ciolanul puterii - una mai imaculată ca cealaltă - deși amândouă au iz penal! - ambele găști stăpânite de un țel - să adune cât mai multă putere și cât mai mulți bani - fără să le intereseze faptul că țara asta a rămas în urmă față de celelalte țări europene cu peste 100 de ani - nu avem economie, nu avem legislație europeană, nu avem drumuri, nu avem transport feroviar, nu... De fapt, avem de toate, dar sunt  - VAI MAMA LOR!

  Stai câteodată și te gândești că mai bine o duc decât noi o parte a țărilor arabe, africane, care, spre deosebire de noi, chiar nu au de nici unele! Păi, atunci când ai păduri (din ce în ce mai puține - au grijă austriecii de asta!), când ai petrol și gaze (iarăși din ce în ce mai puține, tot austriecii să ne trăiască!), când ai un teren arabil ce timp de 150 de ani a hrănit mai bine de jumătate din Europa, când ai rezerve de metale prețioase, de sare, de ape minerale, etc. - te gândești - CE ȚARĂ BOGATĂ și CE POPOR SĂRAC! Am ajuns gunoierii EUROPEI!

  Dar, să lăsăm gândurile astea negre la început de an și să ne îndreptăm atenția către gară, către transportul feroviar... Ce putem spune despre anul recent încheiat? Păi, nu vedem prea multe lucruri bune... Să nu ne mai ascundem după cireș - anul s-a încheiat cu câteva catastrofe feroviare, care, cu mult noroc - nu s-au încheiat cu zeci/sute/mii de victime!

   Starea falimentară a sistemului de transport feroviar a dus la una din culmile dezastrelor feroviare - deraierea în circulație, a unui tren de călători de rang superior, fără urmări grave! Cui se datorează acest fapt? Evident că nu amărâților de salariați ce concură la siguranța circulației feroviare! Aceștia, săracii, fac eforturi colosale să mențină o circulație a trenurilor cât mai apropiată de grafic, ca acei din ce în ce mai puțini călători care merg cu trenul și nu folosesc mijloacele de transport auto sau aerian să ajungă în siguranță la destinație, iar mărfurile încredințate la transport să ajungă și ele - la un moment dat! - tot la destinație...

   Dar totuși, cui se datorează actuala stare de lucruri? Păi, cine coordonează acest transport feroviar? Cum cine? Ministrul/ministerul transporturilor, nu? Ah, da, NU PREA AM AVUT MINISTRU ÎN ULTIMA PERIOADĂ, că era demis sau demisionase, naiba mai știe! Eh, dar dacă am fi avut, s-ar fi schimbat ceva? Nu credem! Bun, dar în lipsa lui, nu avem pe altcineva cu responsabilități? Cum nu? Avem întreaga conducere a CN CF CFR SA! Director general, directori generali adjuncți, directori regionali, Revizorat General, Revizorate Regionale, bașca AFER! Toți acești „domni” cu funcții au salarii babane, beneficii pe măsură! Dar, dacă îți bați joc de calea ferată, nu ai cum să nu îți bați joc și de rezultate! Atunci când, la final de an, se împart prime pentru îndeplinirea contractelor de management, la toate nivelele - central, regional - și trenurile în circulație deraiază, ceva e putred în toată treaba asta! Doar bunul Dumnezeu ne-a păzit ca să nu încheiem anul cu câteva zeci/sute de victime omenești!

  Revenim cu partea a doua dragilor, în scurt timp...

 

CRĂCIUN FERICIT ! LA MULȚI ANI, CEFERIȘTI !

   Dragi colegi, a mai trecut un an, cu bune și mai puțin bune și iată, se apropie cu pași repezi sărbătorile de iarnă. O parte dintre noi le vor petrece acasă, alături de familie, o parte dintre noi se vor distra într-o stațiune (pensiune, hotel, etc.) din patrie, alții vor pleca în afara țării, alături de rude sau prieteni, alții vor dori să se afle în locuri exotice - deh, fiecare după buget...

   O mare parte a ceferiștilor vor asigura continuitatea, la serviciu, pentru ca trenurile să plece și să ajungă la timp, în condiții de siguranță, atât pentru transportul feroviar de călători, cât și pentru cel de marfă.

   În aceste zile de iarnă, să uităm măcar pentru o scurtă perioadă de timp, de tot ceea ce a fost rău, urât, sau greu pe parcursul acestui an, să fim mai buni cu cei din jurul nostru și cu noi înșine, să ne găsească sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului în liniște și pace, alături de cei dragi nouă.

   SĂRBĂTORI FERICITE ȘI LA MULȚI ANI, CEFERIȘTI!

„CADOURI” DE SĂRBĂTORI...

   Mai sunt câteva zile, stimabili ceferiști și mai cu bune, mai cu rele, se termină și acest an. În buna tradiție a ultimilor ani, înaintea sărbătorilor de iarnă - Crăciunul și Anul Nou - unii salariați primesc cadouri, alții primesc prime de la firma la care lucrează, iar cei mai puțin norocoși, se mulțumesc cu ce au... Tot în acest sens, sindicatele - acolo unde sunt și mai funcționează - acordă ba niște tichete de masă, ba niște tichete cadou, ori pur și simplu, o sumă de bani.

   Ca să fim foarte clari, conform prevederilor Codului Fiscal în vigoare, în afara ajutoarelor de spitalizare și de deces, pe care le pot acorda sindicatele, fără a fi impozitate aceste sume, se mai poate acorda cu titlul de „primă”, „cadou” sau „ajutor social”, fără a fi supusă impozitării, de patru ori pe an, suma de 150 lei, cu ocazia: 1.- Crăciunului; 2. - zilei de 8 martie (ziua femeii); 3. - Paște; 4. - 1 iunie (ziua copilului). Alte sume de bani, în afara celor menționate mai sus, sunt supuse prevederilor legale, practic - impozitării.

   În acest an, spre deosebire de alții, de la anumite sindicate, curge „lapte și miere”... Majoritatea sindicatelor au plusat pe acest final de an, nu au „dat” doar cei 150 lei (în anii trecuți, nu dădeau nici atât!), ci s-au arătat „generoase” - s-au dat 170, 200, 250, 300, ba chiar și 400 lei (dacă informațiile primite de către noi sunt corecte!) - în acest fel încercându-se păstrarea și „fidelizarea” membrilor... Că aceste sume sunt impozitate sau nu, nu are prea mare importanță în contextul actual, însă „cotizanții” ar trebui să reflecteze la această situație, mai cu seamă când acea sumă de 150 lei este depășită în mod semnificativ...

   Să vedem totuși cum se explică situația aceasta „îmbelșugată” și puțin obișnuită la sindicatele noastre feroviare... Ce este corect și bine de spus este faptul că, urmare a creșterii salariului minim brut pe economie și cuantumul cotizației ce se îndreaptă spre sindicat - acel 1% din salariul brut (conform prevederilor legale) - a crescut în mod semnificativ, prin urmare, „sindicatele generoase” au avut de unde „da”. Dar să vedem care sunt cheltuielile „normale” la un sindicat (aici discutăm de sindicat adevărat, nu de șandramale sindicale, unde majoritatea dintre noi știu cam ce se întâmplă cu banii): plăți către avocați pentru diverse procese; plăți pentru expertize - contabile, condiții de muncă, tehnice, etc; plăți pentru contabilitate; plăți pentru chirii și utilități; plăți pentru consumabile; plăți pentru dotări sediu; plăți pentru diverse bunuri, destinate salariaților, în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă (frigidere, cuptoare cu microunde, calorifere și plite electrice, etc); plăți pentru ajutoare de deces și ajutoare de spitalizare; alte ajutoare acordate de sindicat, conform prevederilor statutare proprii; nu chiar ultima din listă, pentru că este o sumă semnificativă pentru majoritatea sindicatelor - plata cotizației către federația de care aparțin (în cazul sindicatelor afiliate la o federație), în cuantumul stabilit de către aceasta; crearea unui fond de grevă.

   După cum vedeți, nu este deloc simplu de administrat cotizația la un sindicat „normal” sau „adevărat”... Cum să te compari tu, sindicat normal, care faci toate plățile mai sus arătate, cu o șandrama sindicală, care nu are procese pe rol (doar nu vreți să se judece cu șefii, ce naiba, că nu sunt nebuni!), care nu face practic NIMIC pentru membri, cu acești bani, dar care toacă o bună parte din cotizație pe chiolhanuri cu șefii, iar la sfârșit de an, aruncă ceva în plus față de cei ce se luptă, după puterile lor, cu sistemul mafiot de la gară?

   Întrebarea de bun simț care se pune - unde vrei să fii membru, la un sindicat adevărat, sau la o șandrama sindicală? Au apărut deja situații în care, o parte din colegii noștri, pentru 20, 50 sau 100 lei, au schimbat „sindicatul”! Dragilor, ați schimbat sindicatul pentru că nu corespundea cerințelor dumneavoastră, sau doar v-ați vândut pentru câțiva firfirici în plus? Ați plecat pentru că acel sindicat nu făcea practic nimic pentru dumneavoastră, sau ați plecat ca să vă puneți bine cu șefii, care știm noi prea bine ce găști sindicale agreează (pe cele obediente, desigur, care nu creează nici un fel de probleme!)?

   Dacă lucrurile au ajuns în această situație, nu e o problemă neapărat pentru cei care rămân, este o problemă doar pentru cei care pleacă! Nu știu câți dintre noi agreează acești așa ziși „colegi” - de fapt, sunt doar niște cozi de topor, foarte obișnuiți cu sărutul părților dorsale ale șefilor... Sincer, nu știu câți dintre noi se simt comod în preajma acestor „ciripitori” ai șefilor de orice fel...

   Dar, dacă tot plecați nemulțumiți de la o șandrama sindicală, dragi colegi, măcar alegeți un sindicat adevărat! În altă ordine de idei, aveți grijă ce serviți de sărbători, să nu faceți vre-o abatere, că șefii și cozile lor de topor atât așteaptă, să vă ardă, să vă dea la brazdă, ca să părăsiți sindicatele adevărate, care se mai luptă cât de cât cu mafia sindicală feroviară și să vă facă să treceți „în rândul lumii”, acolo unde nu se mișcă în front...

LA SFÂRȘIT DE AN - „SOMNUL RAȚIUNII NAȘTE MONȘTRI”!

   Ne apropiem cu pași mari de sfârșitul unui nou an, ce poate fi inclus cu ușurință în ciclul „ani de mizerie la calea ferată”... Spunem acest lucru deoarece majoritatea ceferiștilor se zbat într-o viață plină de lipsuri, pentru că „marea masă a trudnicilor, a căror viață se reduce la muncă și hrană, într-un ciclu etern și ale căror conștiințe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare de dinaintea nasului, cu ei face stăpânirea ce vrea - în primul rând, să gândească în locul lor” (Ion Gavrilă Ogoranu - luptător anticomunist în munții Făgăraș, 1923-2006). Tot pe aceeași linie se înscrie și subfinanțarea cronică a căii ferate, ca și degradarea accentuată a infrastructurii feroviare, în timp de factorii politici fac declarații halucinante, în totală contradicție cu realitatea, iar echipele manageriale încasează bonusuri de performanță! Pe aceste coordonate, citatul din titlul acestor rânduri - „somnul rațiunii naște monștri” - atribuit lui Francisco de Goya (pictor și gravor spaniol, din sec. XVIII-XIX), are acoperire perfectă...

   Dar, să trecem la chestiune, stimabili colegi, cum spunea nenea Iancu... În ultima perioadă, nemulțumirea unor colegi ai noștri, în legătură cu reprezentarea sindicală, a dus la o „soluție” miraculoasă - după ce vor primi ceea ce vor primi, de la actualele sindicate trădătoare, la sfârșit de decembrie, cu ocazia Crăciunului - „începând cu ianuarie 2019, nu vor mai cotiza la nici un sindicat! Gata, ajunge cu bătaia de joc! Să-și pună pofta în cui nenorociții ăștia de lideri, că nu vor mai pupa cotizația lor! Nu vor mai avea pe cine să prostească!” 

   Până la un anumit punct, este de înțeles nemulțumirea lor, însă „soluția” găsită, sub nici o formă nu este cea corectă! De ce? În primul rând, să vedem cum stau exact lucrurile - iar aici ne referim strict la CN CF CFR SA (infra) - avem deci undeva în jur de 23000 de salariați, majoritatea sindicalizați, astfel: circa 9000 la DF, 8500 la MC și 5500 la AFTF, toate trei semnatare de CCM și toate trei cu „specialiști-trântori” în conducere și reprezentare. Cum cele două găști principale nu au reprezentat nici o dată și nici nu vor reprezenta corect interesele „prostimii”, s-a creat/se încearcă crearea unei alternative în cadrul AFTF, chiar dacă și acolo avem „trântori”... La ultimul CCM încheiat, au fost 3 membri în echipa de negociere, ne-specialiști (ar fi putut fi chiar 4, dar reprezentantul sindicatului „Albă ca zăpada feroviară” era ocupat cu probleme mai importante, poate cu viramentul banilor din cotizații spre casa de avocatură...), practic, oameni care muncesc alături de noi, doi impiegați de mișcare și un operator RC, oameni despre care putem spune cu siguranță că nu sunt „vânduți” pe scoatere din producție, pe mașini, telefoane, clasă maximă de salarizare, etc. Că nu au realizat mare lucru - e și asta adevărat - însă trebuie avut în vedere tot timpul, NORMA DE REPREZENTARE, sau, mai exact spus, CINE ȘI PE CINE REPREZINTĂ LA NEGOCIERI! Să trecem așadar, la concluzii - dacă nu vor mai cotiza 1000, 2000, sau chiar 3000 de salariați, la cele 2 găști principale - dragi colegi nemulțumiți, credeți că veți schimba ceva? Aiurea! Treburile nu se vor schimba mai în bine! Singura soluție, dragilor, este să CREAȚI ALTERNATIVA, să o sprijiniți, altfel, așa cum am mai spus, nu se va schimba nimic - tot la 65 de ani veți ieși la pensie (cei care veți mai apuca!), tot pe salarii de mizerie și în „condiții normale” veți lucra (cei care veți mai apuca, înainte de 65 de ani, dacă nu veți fi conduși prematur pe ultimul drum de preot, familie, rude, amici, colegi și cunoscuți!)!

   Ar mai fi de discutat un aspect important al acestor ultime zile - și anume cel legat de acțiunile și greva colegilor noștri de la METROU! Am văzut o admirație fără de margini a multor colegi ai noștri - „așa lider de sindicat, bravo”; „așa face un sindicat adevărat”; „ăia oameni hotărâți, știu ce vor”(???); „să ne înscriem la sindicat, la Metrou”(???!!!), etc. Dragi colegi, pierdeți din vedere esențialul - colegii noștri de la Metrou știu ce vor, au lider de sindicat care îi reprezintă cu adevărat și sunt hotărâți să obțină ceea ce vor! Este o mare, uriașă diferență între ei și noi - NOI NICI MĂCAR NU VREM SĂ DEPUNEM EFORT să obținem ceea ce vrem și merităm cu adevărat! Majoritatea dintre noi crede că totul se obține moca, fără să facă nimic, cât despre înscrierea în sindicatul de la Metrou, nici nu are rost să comentăm asemenea gugumănie...

   Dragilor, au murit mulți oameni, la sfârșit de secol XIX și în secolul XX, ca noi să avem ziua de lucru de 8 ore, să avem drept de repaus săptămânal, să avem concediu - practic, toate beneficiile unei societăți civilizate și cât de cât corecte - iar NOI, SUNTEM PE CALE DE A LE PIERDE, PE CALE DE A DEVENI SCLAVI CU ACTE ÎN REGULĂ...

REPREZENTAREA SINDICALĂ - CUM ȘI CÂND?

   Dragi colegi, printre atâtea prostii și mizerii din activitatea noastră de zi cu zi, se mai strecoară și câte o veste bună, câte o chestie cât de cât normală, într-o lume în care parcă toate sunt pe invers, anormale, sau cu fundul în sus...

   Pe regionala Brașov, ca urmare a efortului conducerii unui sindicat, format în esență din colegii noștri de la instalații, dar care a reușit să convingă și mulți colegi de la trafic (mișcare) să li se alăture, s-a obținut o hotărâre a instanței, după trei ani de procese și termene, prin care s-a recunoscut faptul că orele de suspendare a activității de mișcare sunt ore suplimentare, fiind efectuate fără respectarea prevederilor legale. Reamintim pe această cale că startul a fost dat de către un sindicat din capitala Moldovei, care a obținut o hotărâre definitivă la mijlocul acestui an. Până aici, toate bune și frumoase și trebuie să apreciem efortul depus de conducerea sindicatului brașovean pentru intrarea în normalitate...

   Totuși, se pun câteva întrebări de bun simț, la care ar trebui să reflecteze atât simplii membri de sindicat, cât și cei din conducerea sindicatului:

   1.De ce trebuie să semnezi tu, lider/reprezentant sindical un CCM cu prevederi ilegale (aici ne referim strict la art.29 și 47 din CCM), când știi că acestea sunt contestabile în instanțe și că, potrivit Codului Muncii, art.38 - „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice
tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”? 

   2.De ce te mai adresezi instanțelor, pentru a repune lucrurile în ordinea lor firească, după ce ai semnat un CCM cu prevederi pe care le ataci apoi, tot tu, semnatar de CCM,  în tribunale? 

   3.Când ai reprezentat, cu adevărat corect, tu, lider sindical, interesele salariaților? Atunci când ai semnat un CCM cu prevederi ilegale, sau atunci când, tot tu, lider sindical, te-ai adresat instanțelor, pentru corectarea prevederilor din CCM, SEMNAT TOT DE TINE?

   În atașamentul acestor rânduri puteți consulta hotărârea instanței, preluată de pe portal. Încă o dată, felicitări celor ce s-au implicat în rezolvarea acestei probleme!


TeamViewer pentru Asistenţă la distanţă Asistenţă la distanţă
© 2013-2015 Sindicatul Trafic 2009 Iași | administrat de Marian Burlacu